„Să ai mereu încredere în curajul tău, chiar și atunci când te afli în fața uriașilor vieții.”

Odată, într-o lume magică, trăia un tânăr priceput în meseria de lăcătuș. Însă inima lui bătea pentru aventură și pentru a explora lumea dincolo de mâinile de fier ale lăcătușului. Așa că a venit ziua când a spus tatălui său:

• Tată, vreau să plec în lume și să-mi încerc norocul.

Tatăl, cu înțelepciunea sa, a aprobat și i-a dat băiatului bani pentru călătorie. Tânărul a plecat în lume în căutarea unui loc de muncă și a aventurii.

După o vreme, s-a trezit că meseria de lăcătuș nu-l mai mulțumește. În timpul peregrinărilor sale, a întâlnit un vânător într-o haină verde și i-a spus despre dorința sa de a învăța vânătoarea. Vânătorul a acceptat cu bucurie și l-a luat cu el ca ucenic.

Timpul a trecut, iar tânărul a învățat arta vânătorii. Apoi, a venit momentul când dorea să pornească din nou în căutarea aventurii. Vânătorul i-a oferit o armă magică care nu ratează niciodată ținta.

Așa că tânărul a plecat și a ajuns într-o pădure vastă. Pădurea era atât de mare încât nu putea fi străbătută într-o singură zi. Când a venit noaptea, s-a urcat pe un copac înalt pentru a fi în siguranță de animalele sălbatice.

Cam pe la miezul nopții, a văzut o lumină slabă în depărtare. Privind atent printre crengi, a memorat direcția luminii și și-a aruncat pălăria în acea direcție, pentru a marca calea. Apoi a coborât cu grijă și și-a reluat călătoria spre lumină.

Cu fiecare pas, lumina devenea din ce în ce mai strălucitoare. Când a ajuns în cele din urmă la ea, a descoperit că era un foc uriaș, iar lângă el stăteau trei uriași, prăjind un bou pe o frigăruie imensă.

Unul dintre uriași a spus: „Hai să gustăm dacă carnea e gata”. Și a încercat să rupă o bucată, dar înainte să poată gusta, o undă puternică a puștii tânărului i-a smuls bucata de carne din mână și a aruncat-o în aer.

Uriașul, mirat, a spus mirat: „Uite, ce-i cu asta! Vântul mi-a luat carnea din mână!” A încercat să rupă încă o bucată, dar din nou, tânărul a tras cu precizie și a făcut carnea să zboare.

Uriașul a devenit frustrat și i-a dat o palmă vecinului său, strigând: „Nu te-ai săturat să-mi furai mâncarea?”

Vecinul a răspuns: „Nu eu am făcut asta! Cred că cineva a tras cu arma din umbra pădurii!”

Uriașul a luat o a treia bucată de carne și a fost gata să o mănânce, dar din nou, tânărul a tras și a făcut carnea să zboare.

Uriașii au început să discute între ei: „Acesta trebuie să fie un trăgător foarte priceput, dacă poate să lovească carnea înainte să ajungă în gura noastră! Ne-ar putea fi de mare ajutor.”

Au strigat către tânăr: „Vino aici, vânător priceput! Vino să te așezi cu noi la foc și să mănânci cât vrei, nu te vom atinge. Dar dacă nu vii și te aducem cu forța, vei regreta!”

Tânărul a ales să meargă spre uriași și le-a dezvăluit că este un vânător priceput, capabil să lovească orice țintă cu arma sa. Uriașii au fost impresionați și i-au spus că au o misiune pentru el.

Pe partea cealaltă a pădurii se afla un râu larg și, dincolo de râu, se înălța un turn în care locuia o frumoasă prințesă. Uriașii doreau să o răpească, dar exista o piedică: un mic câine care latra când cineva se apropia de turn. Lătratul său trezea întreaga curte a regelui, ceea ce făcea imposibilă răpirea prințesei.

Uriașii i-au propus tânărului o sarcină: să împuște câinele pentru a le deschide calea către turn. Tânărul, fără ezitare, a acceptat provocarea, luând o barcă și traversând râul spre turn.

Însă, pe măsură ce se apropia de țărm, micul câine a început să alerge spre el, dar tânărul și-a luat pușca și l-a împușcat.

Cu inima hotărâtă, a ajuns în fața turnului într-o noapte liniștită. Cu toate că uriașii credeau că au prins deja prințesa, tânărul știa că trebuie să acționeze cu precauție. El a spus uriașilor să aștepte afară și a intrat în turn. Nu se auzea niciun zgomot, iar toată lumea dormea adânc.

În prima cameră în care a intrat, a zărit o sabie strălucitoare atârnată pe perete. Era făcută din argint pur, iar pe ea era o stea de aur și numele regelui. Alături de sabie, pe o masă, se afla o scrisoare sigilată. Vânătorul a deschis scrisoarea și a aflat că sabia putea ucide orice dușman întâlnea.

Cu grijă, a luat sabia și și-a pus-o la șold. Apoi a continuat să exploreze turnul și a ajuns în camera în care dormea prințesa. Era atât de frumoasă și liniștită încât tânărul vânător s-a oprit și a privit-o cu admirație, ținându-și respirația.

Știind că uriașii aveau intenții rele, băiatul a căutat în jur și a găsit o pereche de papuci sub patul ei. Pe papucul din dreapta era numele tatălui ei și o stea, iar pe cel din stânga numele ei și o stea. În plus, prințesa purta un șal lung de mătase brodat cu aur, cu numele tatălui ei și numele ei, toate scrise cu litere aurii.

Cu pricepere și atenție, băiatul a tăiat un mic colț din șal și l-a pus în rucsacul său, alături de papucul regal cu numele tatălui. A făcut toate acestea fără să o deranjeze pe prințesă, care dormea liniștită.

După ce a luat toate aceste indicii prețioase, vânătorul s-a întors la poartă, unde uriașii încă așteptau, convinși că prințesa va fi adusă la ei. El le-a spus să intre, dar a inventat o poveste despre cum prințesa era deja sub puterea lui și că trebuie să treacă printr-o gaură pentru a o vedea.

Când primul uriaș a încercat să treacă prin gaură, tânărul vânător a acționat rapid. A înfășurat părul uriașului în jurul mâinii sale, i-a tras capul prin gaură și i l-a tăiat cu sabia magică. A făcut același lucru cu ceilalți doi uriași, izbăvindu-se de ei cu vitejie.

În cele din urmă, tânărul vânător s-a întors acasă fericit că prințesa nu a pățit nimic, având cu el sabia magică, primită de la rege. Însă aventura lui nu s-a terminat aici, pentru că el știa că lumea era plină de noi provocări și călătorii. Cu inima plină de curaj, el și-a luat a doua oară la revedere de la tatăl său și a plecat în căutarea altor aventuri minunate.

Așa că, copii, să nu uităm că curajul, înțelepciunea și perseverența pot învinge orice obstacol, iar fiecare zi poate aduce o nouă aventură!