09 | februarie | 2021 | EDUCAȚIA, încotro!?

Aproape, zilnic, auzi pe cineva spunând „Niciodată nu este prea târziu!„. Adevărat! Niciodată nu este prea târziu să-ți reevaluezi modul de viață. Întotdeauna este loc de mai bine, întotdeauna poți să mai faci un efort pentru a-ți demonstra capacitatea intelectuală, fizică sau morală. Totul stă în puterea fiecărei persoane.

De ce m-am axat pe acest subiect? … Deoarece, în fiecare zi mă lovesc de persoane care nu vor sau nu au puterea de caracter pentru a pune punct unui capitol al vieții deviante, și de a intra în lumea civilizată. Peste tot văd pe cineva care își folosește corzile vocale la maximum într-o comunitate, pentru a-și face simțită prezența. Sau, continuu, este cineva care confundă arterele urbane sau rurale cu groapa de gunoi a așezărilor locale. Ori, permanent, ne intersectăm cu indivizi pentru care invectivele aruncate în spațiul public reprezintă o fală (cred ei) ce va fi premiată de cei din jurul lor. Și sunt o mulțime de exemple. Cei care au intrat sau care încearcă să intre în „comunitatea oamenilor selecți„, pot duce această enumerare la nesfârșit.

Atitudinea indivizilor certați cu legea morală

Oare nu există nicio cale de a le demonstra respectivelor persoane situația penibilă în care se expun?

Nu sunt psiholog sau psihiatru și, de aceea, mă întreb de multe ori ce parte a creierului se face vinovată de abaterile acestea comportamentale! Ce îi face pe acești indivizi să se „urâțească” intelectual, fizic și/sau moral?

În mileniul tehnologiei, cred că este destulă informație care ar putea să ne pună în gardă, vis-a-vis de zona penibilului în care putem să cădem. Vrei să te specializezi într-un anumit domeniu? Google îți poate fi de ajutor, cu condiția să nu renunți la primul obstacol. Vrei să ai o condiție fizică de invidiat? Sunt o mulțime de aplicații care îți pot arăta calea pentru o sănătate de fier. Vrei să faci parte dintr-o comunitate selectă? Nu contează educația pe care ai primit-o până „azi„, oamenii din jurul tău sunt bucuroși să te ajute, iar articolele de pe Internet pot completa acest ajutor.

TOTUL ESTE SĂ VREI! … Dorința de a evolua pentru a impune respect, a afișa o ținută autoritară sau de a atrage simpatia persoanelor dimprejur trebuie să fie singura emoție care te învăluie. Nu trebuie să vezi niciodată un comportament deviant ca pe un salvator al popularității. Sau, poate că DA! Dar ca pe un propulsor în popularitatea sferei penibilului și al incompetenței.

Nu crezi că este loc de mai multă civilizație? … Poate că societatea va arăta mai interesant! … IMAGINEAZĂ-ȚI! … Cum ar arăta lumea ta!?

Lumea mea ar arăta cel puțin ca în imaginea din stânga. Și nu sunt de acord cu sintagma „noi suntem români, civilizația nu ne reprezintă„! … Speranța că vom evolua ca ființă umană (fig.), totuși, mă face, încă, să am încredere în lumea în care trăiesc!

09 februarie 1908 – 18 februarie 1974

113 ani de la nașterea lui Cicerone Theodorescu.

Cicerone Theodorescu este poetul care compunea versuri expurgate savant de vibrația emoției, până la transparențe de cristal, aproape reci, înghețate. Scria poezia însingurării și restriștii, a intimităților solitare și orgolioase. Elemente de natură poetică diverse, simboliste sau romantice, neoclasiciste sau ermetizante compuneau un spectru muzical larg, cu tăișuri fine de linie si nuanțe. O anume diafanizare a trăirilor, o interiorizare severă a pateticului nășteau o retorică savantă a discreției și a sugerării. Umbrele protectoare ale acestui lirism sunt Ion Barbu și Paul Valery, resimțiți câteodată în țesătura versului, dar fără să tulbure cu prezența lor solemnitatea discursului liric.

Gogu Pintenogu

Rosu, sprinten,
Alb la pinten,
Uite Gogu,
Pintenogu!…
Prin ogrăzi și prin urzici,
Între pasările mici,
El e cel mai mare-aici!

Cât e vară — cucurigu!
Cucurigu — când dă frigu’,
Cine-i frate, dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poți să-mi spui?

Biografia lui Cicerone Theodorescu:

Cicerone Theodorescu, poet şi traducător român, este fiu de muncitor ceferist.

Urmează la Bucureşti liceul, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie. Este profesor la mai multe licee şi ziarist, colaborând mai ales la presa de stânga. După 1944, deţine funcţii înalte în Centrala Cărţii, este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 1948 până în 1953, e redactor-şef la „Viaţa românească“.

Cărțile

Stau ca florile-n răzoare
Cărțile, pe policioare…
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinși și gânditori.

Floare cu petale multe,
Cartea, știe să te-asculte
Și te-nvață și te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.

Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E și-n tine o grădină
Și-n fereastră-i mai lumină.

Floare roșie, floare-albastră,
Ai intrat și-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori…

În 1925, debutează la „Universul literar“ al lui Perpessicius, iar editorial, în 1936, cu volumul de versuri Cleştar. Colaborează la Bilete de papagal, Azi, Cuvântul, Cuvântul liber, Facla, România literară, Lumea, Sinteza, Universul literar, Vremea, Zodiac, Tribuna poporului și, mai târziu, la Gazeta literară, Luceafărul etc.

În 1936, are un debut editorial cu Cleștar, volum ce „închide clocotul sufletesc în strofe glaciale, translucide, cizelate îndelung cu migală de bijutier„, cum spunea Ov. S. Crohmălniceanu.

Theodorescu se remarcă, în special, prin versuri inspirate din munca și suferințele feroviarilor. Volumele Cântece de galera (1946), Focul din amnar (1946), Un cântec din ulița noastră (1953) etc. merg în această direcție, deși lirismul său se epicizează sau se anemiază pe parcurs, rămânând viabil doar în volumul de versuri cu structură fixă (rondelurile), între ultimele volume (Poteca luni, 1964, Hronic, 1965, Zburătorul din larg, 1965, Țărmul singuratic, 1968, Nebunul regelui, 1976, Platoșa duratei).

Cu cel de-al doilea volum, C. F. R. (1938), înregistrăm prima invadare a zonelor lirismului cu poezia concretului social. Ecoul luptelor politice și sociale ale timpului își face tot mai auzită prezența. De aci, evoluția spre peisajul proletar cu nuanțe expresioniste, convulsionat și protestatar, apropiere care se făcuse ș prin publicistică.

Triunghi de argint, cocorii

„Masele-n zabala de-otel; incheietura
Patrunsa de catuse. Strivit fiece os;
in fiere (si ea calda) se mai clateste gura
Si doar sudoarea trece cutitu-i racoros.

in clocot, deznadejdea ca fonta in cuptoare,
Zbatuta-n fum si flacari, topita prea-ndelung,
De nimeni priceputa, netrasa in tipare -
Tirziu, cine va sti-o mestesugi in strung?"

În versurile de început, Theodorescu cultivă o formulă mixtă, o combinaţie de simbolism ermetic şi neoromantism cu tuşe expresioniste, vagul simbolist şi ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar şi în formula social-militantă de după 1944. Temele şi decorul sunt însă de factură romantică: suferinţa fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc.

Traduce poezia lui Vladimir Maiakovski, de care este, de altfel, influenţat în lirica proprie, dar şi din alţi autori. Tălmăceşte, adaptează sau scrie literatură pentru copii. A mai semnat Radu Lăncieru, Victor Sângeru, C. Tudor, C. Tudoran.

A cules folclor (Izvoare fermecate, 1958) și a fost un prolific autor de literatură pentru copii, parțial irecuperabilă, astazi.

Poiezii pentru copii, de Cicerone Theodorescu

Ciufa

Surioara mea cea mică
Plânge. Nu mai vrea nimica.
…A-nțepat-o vreo urzică?
Sau, o fi pisica?!

Hai la ea în curte, fuga,
Las caietele pe masă.
Dar ea vine ca zvârluga
Iute, mânioasă.

Strigă: – Ciufa! Ciufa aia!…
Albă-i sora mea, ca rufa.
După fân, und ee claia,
Se ascunde „ciuaf”.

Care ciufă?… E o cloșcă.
Surioara speriată
Avea-n mână o piroșcă…
N-o mai are, iată.  ...

În 1953, a primit Premiul de Stat pentru volumul Un cântec din ulița noastră.

Doar în domeniul universului infantil poetul mai găsește unele oaze de puritate și emoție netocită. Cu Zburătorul din larg (1964), Țărmul singuratic (1968) și Platoșa duratei (1973) se reface unitatea de substanță a lirismului în jurul marilor teme ale naturii și pulsației cosmice, peste care plutește și melancolica umbră a trecerii timpului. O recuperare a lirismului inițial are loc și în volumul postum de rondeluri Nebunul regelui (1976), amintind de limpezimea sonorităților dintâi.

În ultimii ani ai vieții (1971 – 1972), petrece lungi perioade la Roma, scriind un poem despre Traian (rămas inedit).

Se stinge din viață la 18 februarie 1974.

Opera lui Cicerone Theodorescu:

Clestar, versuri, București, 1936;
C. F. R., versuri, București, 1938;
Focul din amnar, versuri, București, 1946;
Cântece de galeră. București, 1946;
Năpârstoc și alte povestiri pentru copiii noștri. București, 1946 (ed. II, 1947);
Ograda minunată. București, 1948 (ed. II, 1949);
Povestea cu piticul boier. București, 1948;
Cântece de galeră, precedate de Cleștar, întregite cu Focul din amnar. București, 1949;
Calea Griviței, București, 1949;
Din toamna lui ’39, București, 1949;
Întâmplarea din grădină. București, 1952 (ed. II, 1955; ed. III, 1960);
Un ‘an întreg. Bucuresti, 1952;
Gogu Pintenogu, Bucuresti, 1953 (ed. II, 1956; ed. III, 1959);
Un cântec din ulița noastră. București, 1953 (ed. II, 1957);
Făurari de frumusețe. București, 1954;
Păunița a crescut. București, 1954;
Scriitorul și cartea la noi, București, 1954;
O școlăriță în pădure. București, 1955;
Versuri alese, I-II, București, 1955;
Vâstavoiul dimineții. București, 1956;
Oameni și dragoste. București, 1958;
Izvoare fermecate (folclor). București, 1958;
Poezii, cu o pref. de I. Vitner, București, 1959;
Atenție copii!. București, 1961;
Povestea cartierului. București, 1961;
De dragoste. București, 1961;
Povestea Ioanei, București, 1963 (ed. II, 1966);
Poteca lunii, pref. de R. Popescu, București, 1964;
Hronic, București, 1965;
Zburătorul din larg, București, 1965;
Pădurea de cleștar. București, 1967;
Țărmul singuratic. București, 1968;
Scrieri, I-II, ed. îngrijită de autor. București, 1969;
Platoșa duratei. București, 1973 ;
Poezii pentru copii, pref. de R. Boureanu,București, 1975;
Nebunul regelui, pref. de M. Gafița, București, 1976;
De bello dacico, text îngrijit de Coralia C. Theodorescu, postfață de Al. Balaci, București, 1989.

Traduceri:

VI. Maiacovski, în gura mare. București, 1949;
VI. Maiakovski, Lenin, București, 1949 (trad.);
VI. Maiakovski, Lenin e cu noi. București, 1950 (trad.);
A. Tvardovski, Vasili Tiorchin. Carte despre ostaș. Bucuresti, 1953; ed. II, 1957 (trad.);
VI. Maiakovski, Vladimir Ilici Lenin, Bucuresti, 1954; ed. II, 1956 (trad.);
VI. Maiakovski, Iubesc, București, 1956 (trad.);
VI. Maiakovski, 150.000.000, București, 1956 (trad.);
VI. Maiakovski, Ploșnița, București, 1957 (trad.);
VI. Maiakovski, Satir*, București, 1957 (trad.);
William Blake. Poeme, București, 1958;
Vladyslav Broniewski, Versuri alese, București, 1960 (trad.);
Vi. Maiakovski, Opera poetica, I-II, București, 196l-l963 (trad.);
Maiakovski, Trei poeme de dragoste, București, 1970 (trad.);
Lino Curci, Raport din cosmos. București, 1972 (trad.);
VI. Maiakovski, Poeme, București, 1973 (trad.);
VI. Maiakovski, Octombrie, București, 1977 (trad.);
Jerome Carcopino, Viața cotidiană în Roma la apogeul imperiului. București, 1979 (trad.).

Primul an de școală

Primul an, al meu, de şcoală!
…Cei mai mici , băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărţi, caiete, o grămadă.
Şcoala e aici aproape.
Casa e pe-aceiaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineaţa – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulţime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri…
Cred şi eu. E-aşa de bine
Să înveţi, să scrii, să numeri....