22 februarie 1903 – 04 noiembrie 1970

118 ani de la nașterea poetului, prozatorului, dramaturgului și umoristului, Tudor Mușatescu.

Autorul celebrelor „muşatisme”, care sunt bijuterii ale paradoxului comic, n-a făcut şcoală de teatru, dar a scris pentru actor.

Aforisme

„Absurd: Soţ care nu recunoaşte că nevasta are dreptul să-l înele.
Abstinent: Persoană care se ţine din reţineri.Actriţă: Femeie cu halie.
Adoraţie: Iubire supra-alimentată.
Adulter: Căsnicie cu dublă tracţiune.
Album: Cimitir cu morţii a!ară.
Alcool: „Reormator religios care-l trans!ormă pe Dumnezeu în dumnezeii mă-sii.
Ambrozie: Băutură cu care se omeneau zeii.
Amor: maladie care te trântește sănătos la pat.
Amplificator: Gura mahalalei.
Amvon: Tribuna electorală a lui Dumnezeu.
Antologie: Ghiveci de lauri.
Aplauze: Perechi de palme care te omagiază.
Avocat: Vorbă multă, bogăţia omului. …”

de Tudor Mușatescu

Biografia lui Tudor Mușatescu:

Tudor Mușatescu s-a născut la Câmpulung Muscel.

A colaborat regulat, din 1919, la revista “Rampa”, precum și la reviste umoristice și magazine ilustrate.

Ca dramaturg, a debutat în 1923 cu piesa “Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză și reprezentată la Paris.

În 1924, a absolvit Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din cadrul Universității București. Provenind din familia unui avocat, „contaminat” de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.

În 1925, au fost jucate pe scena Teatrului din Craiova alte două piese, “T.T.R.” și “Datoria”. Au urmat “Panțarola” (1928) și “Sosesc deseară” (1931), piese prin care a încercat o reabilitare a vodevilului.

În intervalul 1930-1940, a fost profesor de franceză și avocat, inspector general al teatrelor.

S-a impus cu comedia în trei acte, “Titanic Vals”, care a avut premiera la 21 noiembrie 1932, la Teatrul Național din București. Comediile „Titanic-Vals„, „…escu” și melodrama „Visul unei nopți de iarnă„, au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și …escu au fost ecranizate.

 Titanic vals

„Titanic vals este o comedie în trei acte. Un om bun, Spirache, și fiica lui Gena, de la alta soție, care se sacrifica pentru sora sa vitregă, luându-și asupră sarcina nelegitimă a surorii.
Spirache este funcționar la prefectură, om cu familie grea. El moștenește deodată 50 de milioane de lei, și nu se sperie de acest lucru. El încearcă să împace lumea din jurul său. Odată, își cumpără o pălărie de 400 de lei, și fiindcă i se pare că a fost păcălit cu 100 de lei, minte acasă că a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de mică e suma mărturisită, familia îi spune că s-a păcălit.
Momentul culminant este acela al alegerii lui Spirache ca deputat. Famila luptă pentru candidatura lui Spirache vrea să se eschiveze, și în cele din urmă îi roagă pe alegători să nu il aleagă. Rezultatul e neașteptat. Alegătorii sunt încântați de sinceritatea lui, îl votează, și Spirache salvează astfel, toată lista compromisă, trecând drept un mare politician.”

– rezumat –

Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

Tudor Muşatescu se căsătorește cu Edith Heckter, de care divorțează, în 1935. Patru ani mai târziu, se recăsătoreşte, cu Ecaterina (Kitty) Gheorghiu, actriță la Teatrul Național, pentru care scrie piesa „Madona”. Fiul lui, Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost și el actor la TNB.

Madona

„… O sufragerie elegantă de modă veche în casa lui Andrei Barcian. Masa – pentru 12 persoane – e pusă cu olăndărie și argintărie de zile mari. Bufetul și servanta sînt încărcate cu recuzita respectivă. Mobilier strict al unei sufragerii bine dotate. Ușile din fund – care comunică cu salonul – sînt închise. Se aud totuși, din salon, voci și un post de radio – pe care se înțelege că nu-l ascultă nimeni – și la care se execută muzică ușoară. Ușa din dreapta duce spre oficiu. Cea din stânga, către un salonaș. Și acestea sînt închise. La ridicarea cortinei, scena este goală. Cîteva clipe, pauză, pînă publicul termină dde tușit și de observat detaliile decorului. Lustrul are numai o parte din lumini aprinse. Aplicele sînt stinse. Jupîneasa și feciorul – amîndoi în ținjută de musafiri – intră din dreapta. …”

În 1934, Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic“. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tȃnărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic“ este de origine turcească („birlik“), însemnȃnd „as la jocul de cărți“.

A fost directorul unor companii teatrale efemere, precum Teatrul din Sărindar (1940), Teatrul “Tudor Mușatescu” (1941-1942), Teatrul “C.A. Rosetti”, Teatrul Nostru și Teatrul Colorado (1943-1944).

Visul unei noți de vară

„“Visul unei nopţi de iarnă” este visul Mariei (Doruleţ),o fată săracă,vânzătoare la un magazin de bijuterii decide să îl cunoască personal pe Alexandru Manea, scriitorul ei preferat, romancierul de succes al momentului,singurul care o putea înţelege.Aceasta merge lael acasă cu pretextul de a-i duce un colier comandat de Manea.
Soseşte la timpul potrivit deoarece Manea tocmai refuzase să îşi petreacă Revelionul cu iubita sa, Elvira şi o reţine pe ea pentru a petrece seara împreună. După mai multe pahare de şampanie aceastaadoarme în timp ce ii spune o poezie scrisă de ea, iar Manea o duce în dormitor pentru a dormi. Întalnirea lor declanşează un puternic impact între două lumi, fiecare cu morala şi aspiraţiile sale. Fata,romantic, indragostită de celebrul scriitor ştie că visul ei de iubire n-are nicio şansă şi nu se ruşinează de condiţia ei.

El e plictisit de o lumesuperficială, coruptă. Şi…totuşi, candoarea, puritatea, entuziasmul onest şi tandru al Mariei vine ca un balsam duios,miraculos şi neaşteptat peste inima bărbatului care preferă
lumea oamenilor simpli, laschimb cu cinismul şi frivolitatea saloanelor aristocratice.
Când se trezeşte Maria găseşte în buzunar bani puşi de Bebe Cristian, prietenul Elvirei şi pleacă plângând acasă. Ajunsă acasă părinţii sunt foarte supărați deoarece aceasta nu venise acasă și nici nu i-a anunţat că nu vine.
Imediat soseşte si Manea şi ocere de soţie,iar aceasta acceptăla fel si părinţii ei.

Maria ( supranumităDoruleţ) este o tânără naivă, ce are entimente curate pentru scriitorulei preferat Alexandru Manea .Aceasta i-a citit cele 32 de volume, iar când merge la el pentru a-i livra un colier îl impresioneazăcu un citat din cărţile sale.
 Tânăra Maria prin inocenţa şi puritatea sasufletească şi prin logica sa, demulte ori hazlie îl fac pe blazatul scriitor Manea să-şi schimbe total modul de gândire.
Aceasta îi atinge coardele nevăzute ale sufletului pe care le credea moarte, trezindu-i astfel sentimente adolsecentine.”
 

-rezumat-

În 1945, a fost ales membru în comitetul de conducere al Societății autorilor dramatici români.

A scris schițe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocație s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia, Tudor Mușatescu fiind considerat de critici “un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialiene de moravuri” (Ovid S. Crohmălniceanu), prin tipologie, situații și dialoguri spirituale.

Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, „Ghiocelul„, cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată „Ardealul„. A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.

La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale.

În ultimul interviu acordat în 1970, cu puțin timp înainte de a muri, dramaturgul spunea: “Dacă îmi recunosc un merit ca dramaturg este că oricare dintre personajele mele, înțepate cu un ac, va sângera sânge viu, uman”.

Opera lui Tudor Mușatescu:

Teatru:

• Focurile de pe comori (1923);
• Panțarola (1928);
• Sosesc deseară (1931). Adaptată ca Sosesc de la Paris, un musical de comedie realizat de regizorul Cornel Popa. Personajul principal este Puiu, un tânăr student în drept la Sorbona, care se întoarce de la Paris în orașul său natal pentru a-i cere tatălui său 500.000 de lei pentru… „diverse”;
• Titanic-Vals (1932);
• …escu (1933);
• Visul unei nopți de iarnă (1937);
• Țara fericirii (1946);
• Madona (1947);
• Profesorul de franceză (1948);
• A murit Bubi (1948);
• Geamandura (1950);
• Burtă Verde (1952);
• Trenurile mele.

Scenete umoristice:

• Titanic vals (1974).

Romane:

• Mica publicitate (1935).

Schițe umoristice:

• Nudul lui Gogu (1928);
• Ale vieții valuri (1932).

Aforisme:

• Fiecare cu părerea lui (1970).

Versuri:

• Vitrinele toamnei (1926).

și cinci volume de Scrieri (1969) – postum 1978.

Traduceri:

• D’Ennery & Cormon, O crimă celebră, București, 1942;
• Moliere, Căsătorie cu de-a sila, București, 1955;
• Vladimir Maiakovski, Teatru, București, 1957 (în colaborare);
• Ciudomir, Bilete de favoare, București, 1965 (în colaborare cu Constanța Batalova);
• Ilf și Petrov, Opere, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Ion Mihail);
• Gustaw Morcinek, Cele șapte ceasornice ale groparului Joachim Rybka, București, 1968 (în colaborare cu Teodor Holban);
• Karel Capek, Teatru, București, 1968 (în colaborare).