16 februarie 1940 – 29 mai 1979

81 ani de la nașterea lui George Suru.

Poetul George Suru, sentimental cu discreție, invocă mereu o vârstă a adolescenței pure, evoluând într-o natură elementară, necontaminată de civilizația mașinismului.

Biografia lui George Suru:

George Suru (prenumele la naștere: Gheorghe-Cornel), s-a născut la Caransebeș.

În 1958, debuteazăcu versuri în Tribuna.

După studiile medii efectuate în orașul natal, urmează, în 1962, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, terminând-o la Universitatea din Cluj, în 1970. Este profesor suplinitor la Vârciorova și Pietroșița, metodist cultural la Reșița, în perioada 1964 – 1970. Din 1970, pâna la moarte, este profesor în Caransebeș.

În 1967, are loc debutul editorial cu volum Pentru a iubi.

Colaborează la revista Tribuna, Orizont, România literară, Ateneu, Argeș, Ramuri, Luceafărul, cu poezie. Scrie cronici recenzii în Scrisul bănățean și Orizont.

În 1970, scrie volumul de poezii Așteptarea coralilor, continuă în 1972 cu Semnul de taină, în 1976 cu Când dragostea e pasăre cântătoare, iar în 1989, Noaptea semințelor. Poezia este de inspirație mitic-folclorică, alternând cu tentația motivelor livrești și lamento-ul erotic.

În 1986, publică un volum de povestiri pentru copii, Într-un tril doi visători, Mihail și Thor, iar în 1970, obține Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara.

Poet în descendență blagiană, cu unele note expresioniste, George Suru preia în poezia sa motive predilecte lui Ioan Alexandru sau Gh. Pituț, elogiu al patriei ca spațiu mitic-legendar, sondare a trecutului istoric îndepărtat – totul rostit uneori cu plăcerea descripției fabuloase, dar pe alocuri și în stilul ceremonios-grandilocvent. Poemele, de mari proporții, alunecă în prolixitate, dar se salvează prin fragmente ce recompun un univers agrest și paradisiac, fie în ciclul „dacic” intitulat Noaptea magică (din volumul Când dragostea e pasăre cântătoare, 1976), fie în Semnul de taină (1972).

Motive livrești sunt cultivate într-un limbaj ușor artificios, în poeme ca întoarcerea lui Ulise, Narcis, Caderea lui Icar, Magellan samd., unde discursul dezvoltă în lanț metafore abstracte. Mai autentică e viziunea pan-erotică a liricului din unele texte mai vechi (De dincolo de ploaie, spre pildă, în volumul Așteptarea coralilor, 1970). Nota dominantă rămâne, însă, aceea a inspirației mitic-folclorice, transfigurarea autohtoniei (peisaj, istorie, legendă). În această ipostază, fără a se fi desprins cu totul de modelele contemporane, poezia lui George Suru rămâne notabilă prin solemnitatea viziunii și timbrul grav al meditației. Candoarea acestui univers se regăsește și în fermecătoarele povestiri pentru copii din volumul Într-un tril doi visători, Mihail și Thor (1986), în care proza alternează aleatoriu cu versurile după capriciile ludice ale fanteziei poetului care se copilărește. Evocator al unui topos rural, poetul interiorizează peisajul în volumul postum Noaptea semințelor (1989), scăldat de o melancolie luminoasă.

George Suru se stinge din viață la 29 mai 1979, la Caransebeș.

Opera lui George Suru:

• Pentru a iubi, poezii. București, 1967;
• Așteptarea coralilor, poezii, București, 1970;
• Semnul de taină, poeme, Timișoara, 1972;
• Când dragostea e pasăre cântătoare, poezii, Timișoara, 1976;
• Într-un tril doi visători, Mihail și Thor, povestiri, cu o prefață de A. Dumbrăveanu, Timișoara, 1986;
• Noaptea semințelor, poeme, selecție, crestomație critică și cuvânt înainte de A. Dumbrăveanu, Timișoara, 1989.

La vânătoare de soare

"Ca să mergem la vânătoare de soare,
Ne vom petrece peste umărul stâng o câmpie în floare,
Vom lua cu noi
Și nouăsprezece ploi,
Bine să îl acoperim,
Cum miresmele acoperă un crin. ..."

La vânătoare de soare, din volumul Într-un tril doi visători, Mihail și Thor